Powered By Blogger

joi, 26 ianuarie 2012

Ion a Cuţitaşului


Când Ion a Cuțitașului intră în cârciuma lui Șchiopu, acesta, nebăgând-ul în seamă continua să se certe cu nevastă-sa.
Ion se apropie de tejghea și ceru o halbă de bere, dar Șchioupu cu nevastă-sa «cotcodăceu» de parcă nici nu îl văzuseră.
Dă-mi o bere bă! Sau ești surd?... Vezi că mintenaș îți destup urechile de măgar!.. trănti cu pumnul în tejghea.
Șchiopu vru să răspundă ceva, însă privirea sferdelitoare a Cuțitașului, îi îngheță cuvintele pe buze.
Toarnă-mi repede o bere, țâța cui ai supt-o, că-ți crăp capul ca pe un dovleac!
Nu se cuvine așa gazdă1 bună... încercă Șchiopu să-l înduplece, însă vocea groasă a
Cuțitașului îl întrerupse: 
Nu te găzdălui cu mine, crucifixu mă-ti, că-ți smulg perciunii!
Șchiopu puse halba pe tejghea și îi făcu semn femeii să iasă.
Nu-l mai putea răbda pe a Cuțitașului. «Cât să-l mai rabde... cât?...» striga sufletul lui. Și la o adică de ce să-l mai rabde?... Atâta liniște avea și el, cât acesta era închis, cum ieșea din pușcărie, adio liniște!
Ori de câte ori intra în cărciumă, făcea praf totul. Prăpâd rămânea în urma lui. Ce-i drept se mai băteau și alții, și încă destul de des, căci unde să se răfuiască oamenii dacă nu în cărciumă?... De aceia a lăsat Dumnezeu cârciuma pe lume, să bea omul, un pahar la necaz sau la bucurie, să bată palma pentru un iarmaroc cinstit, sau să tragă, colo un par, două, peste spinarea mejdașului de-a băgat plugul în țarina sa, sau flăcăului ce-a tras cu ochiul muierii, sau ibovnicii sale... așa e omenește!
Dar Ion a Cuțitașului când intră pe ușă, nu ieșea pănă nu spărgea totul – mese, scaune, sticle, pahare... Comandă de băut la toți, iar când trebuie să plătească începe: «Nu am băut atâta! Nu mă fura împuțitule, că-ți dau drumu la mațe pe jos!» și începea «Armaghedonul». Încercase să nu-i ceară bani, dar nici așa nu era bine, pentru că Ion întorcea placa: «Crucifixul mă-tii de porc! Drept cine mă iei? Ha? Crezi că nu am bani, mă crezi colduș2 ai? Paștele mă-ti, te omor mă căcăciosule și te plătesc în aur ca pe unul bun!» și iar începea să spargă totul.
Nu, nu-l mai putea răbda, cât să-l mai rabde... cât?... Și la o adică, de ce să-l mai rabde?
Bă muceo, tu nu vezi că halba asta e goală?...  Sparse Ion a Cuțitașului halba de
perete. Adu alta! că-ți sparg căpățâna aia bleagă!
– Muiere, dă-mi o halbă curată! – strigă Șchiopu.
Femeia, palidă, ca un cadavru, intră și puse, cu mâinele tremurânde, halba pe tejghea.

* * *
«Horincu-u-uța la ce-i bună-ă-ă,
Horincu-u-uța la ce-i bună-ă-ă?
De băut sara pe lună-ă-ă,
Cu măndra care-i nebună-ă-ă...»

– cânta Ion a Cuțitașului, ținând srâns, în fiecare mână câte o sticlă de «Secerică». Atât a luat din cărciuma lui Șchiopu, restul a spart totul și i-a tras vreo două peste bot!
– Să mă țină minte, crucifixul mamii lui de porc!.. Dar ce-i cu mine? De ce se învărte ulița?... «Horincu-u-uța la ce-i bună-ă-ă...» Să țină careva ulița! Ce-i asta?... Am băut eu și mai mult... Până la Ancuța nu e departe! Încă un pic, hai a Cuțitașului, ce naiba?!... Da ce-mi mai arde rânza3, of Doamne! Las că beau o cană de more4 la Ancuța și îmi trece! Da ce-mi mai vuiește în urechii, și tot îmi bagă cineva lumina în ochi... «Horincu-u-uța la ce-i bună-ă-ă...» Au-u-u ce mă mai arde!.. Crucifixul mă-ti de... au-u-u!...

* * *
A treia zi, prin fața cărciumii lui Șchiopu, trecea înmormântare, oamenii din sat, mai mult din datorie creștinească, îl conduceau pe Ion a Cuțitașului pe ultimul său drum. Șchiopu rezemat, de ușa cărciumii, zămbind amar de trist șopti:
– Ce zici a Cuțitașului, nu intri la o halbă?..

1Gazdă – gospodar.
2 Colduș – cerșetor.
3Rânza – stomac.
4More – zeamă de varză murată.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu