Sergentul Grigoare a lupului

 

SERGENTUL GRIGOARE A LUPULUI

(Monolog)

– Ia uitați-vă la el!... Lampa mă-sii de mucos azi și măine! Nici una, nici două  «Mai bine v-ați duce acasă nene Grigoare!», ’tui ceapa lui de căcănar! Îsta-i cărciumar-r-r?... Vă spune sergentul Grogore a Lupului că nu e! Nu e, pentru că nu are pic de reșpect pentru  camarazi! Asta s-o știți de la mine! Geaba are halat alb, ca felcerii, dacă botează «Șlibovița» cu apă, ’tui botezu cui l-a închinat! Iar când mi-e mie lumea mai dragă «Mai bine v-ați duce acasă nene Grigoare!»  Acasă, ai?... Sergentul Grigore a Lupului se duce acasă când vrea el, nu când vor alții, așa să știți! Păi eu în cărciuma lui Iankel, beam pănă-n zori și cânta-a-am, de se cutremurau geamurile

«Соловьи, соловьи, не тревожьте солдат

Пусть солдаты немного поспят...»¹

Iar îsta... «Mai bine v-ați duce acasă nene Grigoare!» Acasă, ai? De parcă noi doi am fi îmbrăcat deodată «ghimnastiorca»², sau am luat Budapesta împreună, și eu nu știu? Sau poate a pierdut și el piciorul pe front, ca mine?...  

«Соловьи, соловьи, не тревожьте солдат

Пусть солдаты немного поспят...»

Colac peste pupăză, o mai aduce necuratul și pe babă «Vino Grigore acasă...» și stă pe capul meu cu «Vino Grigore acasă!». De-mi vine să mă duc cât văd cu ochii, dar acasă nu mă duc! Nu-u-u! Sergentul  Grigore a Lupului se duce acasă când vrea el, nu când vor alții, așa să știți! Acum «Vino Grigore acasă!...» ai?... «Vino acasă», dar când eram sub Budapesta nimeni nu-mi spunea «Vino Grigore acasă...» Paștele mamii ei de viață! Nimeni nu mă chema atunci din iadul războiului, când imi fluierau gloanțele pe lângă ureche, și cădeau bombele de ziceai că-i sfărșitul lumii, urlau motoarele și nechezeau caii, trozneau căruțele răsturnate și se văitau de moarte răniții, atunci nu mă chema nimeni «Vino Grigore acasă...», iar acum «Vino Grigore acasă...», ai?... N-o să fie cum vreți voi bă, niciodată! Sergentul  Grigore a Lupului se duce acasă când vrea el, nu când vor alții, așa să știți! Pentru că voi nu a-ți luptat cu mine sub Budapesta

 «Соловьи, соловьи, не тревожьте солдат

Пусть солдаты немного поспят...»

Ați privit voi moartea-n față? Ați călcat pe pămîntul așternut de morți și de trupuri sfărtecate? Ai? Paștele mamii ei de viață! De ce nu-mi spunea nimeni atunci «Mai bine v-ați duce acasă nene Grigoare!» De ce nu m-a chemat nimeni «Vino Grigore acasă...» De ce?... Iar acum «Vino Grigore acasă...» Sergentul  Grigore a Lupului se duce acasă când vrea el, nu când vor alții, așa să știți!

«Соловьи, соловьи, не тревожьте солдат

Пусть солдаты немного поспят...»

¹ Privighetorilor, privighetorilor

Nu  tulbarați somnul soldaților,

Lăsa-ți-i să mai doarmă un pic.

² Ghimnastiorca – (rus.) cămașă soldățească.