Așa văcuțe frumoase ca ale unchiului Fedea nu mai avea nimeni în toată Fedorivna. Rotunjele, frumușele, plinuțe ca niște dovlecei de îți era drag să te uiți la ele cum strălucesc, de parcă erau din mătase. Iar lapte?... Mulgea câte trei donițe la un muls, de la două văcuțe. Da’ ce lapte dădeau văcuțele unchiului Fedea... gras și gustos de ieșea o smântână din el... da’ cașul... nici nu vă mai spun că-mi lasă gura apă.
Gurile rele au început să bârfească că unchiul Fedea ar fi șișcoi și că ia laptele de la alte vaci și de aceea vacile lui dau mult lapte. Ba mai mult de atât, baba Tocănoia se jura «pe ce stă lumea», că unchiul Fedea ar mulge noaptea în podul casei «terlița de îmblătit cânepa». Dar puțini o credeau, deoarece știau bine câte basne putea născoci bătrâna.
Când femeile curioase îl întrebau pe unchiul Fedea care-i secretul de văcuțele lui dau atâta lapte... acesta răspundea zâmbind:
– Dă-mi văcuțo smântânică, dă-mi și caș și unt! De sub coadă păstorițo, că așe m-ai
păscut. Eu mă trezesc la patru dimineața și mă duc cu desaga de-a umăr în Poiana Împăratului, de unde aduc trifoi pentru văcuțele mele. Apoi sarea și fărina de cucuruz nu lipsesc din iesle... Văcuțele mele numa ouă și miere nu dau, da în rest dau de tăte...
«Se pricepe la marhă mai bine decât bătrânul Gorun care o terminat oarece școală pentru marhă.» Îl lăudau pe unchiul Fedea sătenii care de multe ori când li se «betejea marha» îi cereau unchiului sfaturi. Dacă se pricepea unchiul Fedea la marhă, sau nu se pricepea... bunul Dumnezeu știe! Dar dădea câte o povață, de marha se făcea pe loc bine.
– Așe am vindecat-o eu pe Zoreana me! – îi asigura unchiul Fedea.
Dar într-o dimineață, de abia se crăpa de ziuă, unchiul Fedea mergea spre grajd să
vadă ce fac văcuțele lui, când de pe Dâmbul Ascuțit se auzi vocea lui Pătru Clopoțel:
– Bă-ă-ă-ăi Fe-e-ede-e-ea!
– Hă-ă-ă-ă-ăi! – răspunse unchiul Fedea.
– Nu știu ce-i cu vaca me?... Ori o înghițit un păianjen, ori focu o ști, că s-o umflat
ca o dobă, tu nu ai pățit niciodată așe ceva-a-a?
– Apăi, no că pățit-am și eu, amu-s șepte ani-i-i! – răspunse unchiul Fedea.
– Și ce i-ai dat Fedea-a-a?
– Petrol Pătrule, petro-o-ol!
Toată ziua a umblat unchiul Fedea necăjit, poate din cauza vacii bolnave a lui Pătru
Clopoțel, poate și-a adus aminte de vaca care i s-a îmbolnăvit cu șapte ani în urmă, cine știe?... S-a mai înveselit spre seară, când Pătru a strigat din nou:
– Bă-ă-ă-ăi Fe-e-ede-e-ea!
– Hă-ă-ă-ă-ăi!
– I-am dat vacii mele petrol cum ai zis și o pierit biata!
– Ș-a me o pierit după petrol mă-ă-ăi Pătrule-e-e! – strânse nevinovat din umeri
unchiul Fedea și intră în casă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu