(De-ale electoratului)
Ieri,
întorcându-mă de la o şezătoare literară unde am cetit împreună cu confraţii
mei Pandele Peniţă şi Polifrone Pană câteva poezii patriotice de şapte stele,
vreo trei proze scurte la grătar şi numai Dumnezeu sfântul ştie câte poeme de
Cotnari, am dat nas în nas, de am văzut mii de stele verzi, cu Crăcănel Borăteanu.
Şi
acu ce fac?... îmi spusei în gând. Să-l pup pe obraz sau să nu îl pup?... Nu,
pe obraz nu aveam cum să-l pup, deoarece Crăcănel din câte ţin eu minte nu avea
obraz niciodată. Atunci mai bine îl pup pe faţă că feţe, slava cerului avea
destule... De pupat trebuia să-l pup că nu-l văzusem dintr-a zecea «j», de când
nu luase treapta, dar de auzit auzisem mereu de el: «Fereştete de Crăcănel că
suflă la...», «Crăcănel are carnet de revoluţionar...», «Crăcănel şi-a luat
bacul la...», «Crăcănel a terminat facultatea în ţara vecină...», «Crăcănel a
intrat în Partidul P. puncte, puncte»,
«Crăcănel şi-a luat X5...», «Crăcănel s-a însurat cu fiica lui...»,
«Crăcănel are vilă şi trei apartamente în... acţiuni la...». Dar niciodată nu
am auzit: «Crăcănel lucrează... are serviciu... a ajutat... a donat... a...»
Cine
ştie cât l-aş mai fi ţinut în braţe şi cât l-aş mai fi pupat pe Crăcănel dacă
nu aş fi auzit în spatele meu o voce severă: « Distrugerea, deteriorarea, murdărirea, acoperirea
prin scriere sau în orice mod a afişelor electorale se pedepseşte cu amendă de la 1.000 lei până
la 2.500 lei. Vă rog să ne urmaţi la secţie!»
Degeaba le-am explicat agenţilor poliţiei locale
că eu şi Crăcănel... că de bucurie... din dragoste... din...
Dar legea este lege şi mai presus de lege nu sunt
decât cei afişaţi pe stâlpi şi pe garduri aidoma lui Crăcănel Borăteanu...
Luni,
26 brumar, 2012,
BUCUREŞTI
Cu multumiri!
RăspundețiȘtergere