(poveste de adormit urmașii)
Motto:
«Trezește-te
din basme, brav popor
Și înlătură-ți
gunoiul din tezaur,
Hai strigă răspicat: Mi-e dor,
Mi-e atât de dor, de-o Epocă
de Aur...»
A fost odată ca-n povești. A fost ca niciodată, din rude
mari... Nu, nu, nu!... Astfel începe
«Luceafărul», nu vreau să fiu acuzat de... (haideți să-l lăsăm în pace pe
domnul Ponta).
Povestea noastră este despre
un om și începe așa:
A fost odată un om, care era
în pom, pomul era în aer, iar aerul era poluat de S. A. P. A. (surse
artificiale de poluare a aerului) și omului nostru nici că-i venea să creadă
ce-i povesteau bătrânii, că odată, demult țara lui era numită «Plai de dor» și
era condusă de dinastia Escilor.
De ...Escu I de Scornicești,
de ...Escu al II-lea de Kremlin, de ...Escu al III-lea de peste Prut, de
...Escu al IV-lea de Murfatlar și așa mai departe și de un mare divan de
cioco(i)flenderi care iubeau «Plaiul de dor» în dorul lelii.
Nu putea să creadă nici în
ruptul capului că pe vremuri, în țara lui nu creșteau prin poieni peturi de
plastic, cutii de bere și de băuturi răcoritoare, nici pungi multicolore și tot
soiul de caserole, nici borcane și cartoane, nici lădițe și ambalaje, iar de pamperși
și tampoane nu putea fi nici vorbă...
Râurile duceau la vale
cântecul buciumului și dorul oierilor nu ca și acum tuburi de spray, bocanci
uzați, haine rupte și sticle goale...
Cum să creadă el că pe vremuri
în țara lui «Erau codri verzi de brad și câmpuri de mătase», iar prin poieni
creșteau flori de câmp, zburau fluturi și pășteau iarba inrourată cerbii și
căprioarele?...
La fel nu putea să creadă că
în țara lui creșteau lanuri mari de grâu și că acestea aveau un sistem de
irigare foarte bine pus la punct.
Nu putea să creadă că țara lui
cândva avea mari combinate, fabrici, uzine, tot felul de exploatări și o clasă muncitoare...
Cum putea să creadă că țara
lui avea și o flotă?...
Dar poate că toate astea nu-s
decât povești...
Vineri , 9 ningău,
2012
BUCUREȘTI
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu