sâmbătă, 16 martie 2013

Castelul din Rónaszék (V)


Capitolul 2. Negustorul Josef Braugmartner

Joi 12 decembrie, 1912

Tocmai ieşise de sub duş după o partidă de înot în bazinul cu apă sărată, purta un costum de baie după ultima modă, pe care şi-l cumpărase la Viena, înainte de a-l însoţi pe Josef în acest ţinut mirific. Părul ei brun închis, aproape negru, strălucea sub razele soarelui, la fel ca şi pielea. Aşa o cunoscuse Andrei Tesarciuk, într-o după amiază de august  pe Maria, nevasta negustorului Josef Braugmartner.
La început au vorbit despre cai şi călărie. Au trecut mai bine de trei ani, dar el tot şi-o închipuia călărind în plină viteză, cu vântul în faţă, cu pleoapele pe jumătate închise, la soarele dintr-un cer străluminat şi albastru, un soare care încinge pielea şeii de sub coapsele ei şi îi usucă stropii de pe faţă şi încălzeşte briza lacului Francisk care îi mângâie obrajii, îi zburleşte părul... deşi ar fi putut la fel de bine să-şi aducă aminte de netezimea pielii ei care mirosea a lumină  solară sau de părul ei mirosind a boabe de sare... timp de trei ani, i se învârtea prin amintiri mirosul ei, nu reuşea să scape de acea euforie pe care o simţea în copilărie ori de câte ori se apropia de ţărmul mării...
Seara pe terasa cazinoului l-a cunoscut şi pe soţul ei, pe Josef Braugmartner – un bărbat între două vârste foarte elegant şi aprope frumos care i-a povestit despre moartea scriitorului şi prietenului său Lajos Abafi şi despre celebra lui lucrare A szabadkőművesség története Magyarországon (Istoria francmasoneriei în Ungaria), de unde Andrei a dedus că Josef Braugmartner este mason.
Pe urmă au vorbit despre vizita la Bucureşti a Prințul Wilhelm Frederic moștenitorul tronului Germaniei, care însoțit de o suită numeroasă l-a felicitat pe regele Carol I din partea kaiserului Wilhelm al II-lea la împlinirea vârstei de 70 de ani, au mai vorbit despre vin şi cai, după care Josef i-a cerut o favoare, – să o conducă pe soţia sa la Castel deoarece el rămâne să joace cărţi... Maria îi zâmbi soţului, iar lui Andrei i se păru că acel zâmbet era plin de recunoştinţă.
Conducând-o la castel, ea s-a lipit foarte strâns de el şi fără să-i spună nimic, la început l-a sărutat pe gât, după care jucânduse cu limba l-a muşcat uşor de lobul urechii... De undeva de sus, de la biserica pravoslavnică ruteană, se auzeu precisnele procesiunilor care au venit la hram. Era seara de 27 august, seara de Înainte-prăznuirii Adormirii Maicii Domnului...
A doua zi, când prietenul său Marko îl va întreba cum i s-a părut familia Braugmartner, Andrei v-a răspunde:
        Josef Braugmartner îl consideră pe primul întâlnit prietenul său, iar Maria
Braugmartner îl consideră soţul său...

* * *

A doua seară pe aceeaşi terasă, cei trei, soţii Braugmartener şi inginerul de mine Andrei Tesarciuk stăteau posomorâţi, Maria ce-i drept încerca să învioreze atmosfera, dar se întristă şi ea când văzu că încercările ei nu dau nici cel mai mic rezultat. Şi cu toate astea Andrei o conduse iarăşi la castel.
        Să nu-ţi faci probleme din cauza lui Josef, îi spuse trăgându-l de mână spre
dormitorul ei.
        Nu înţeleg, răspunse el timid.
        Pe Josef nu-l deranjează...
        Ce nu-l deranjează? întrebă Andrei aproape cu spaimă că ea va întări gândul care
tocmai  îi trecu prin cap.
        Că te-ai culcat cu mine...
        Bănuieşte?... întrebă neîncrezător.
        Nu bănuieşte nimic, ştie!
        O, Doamne! îşi puse mâinile în cap Andrei.
        Nu fi copil, îl mângâie pe obraji, credeai că mi-aş fi înşelat soţul?... Îl iubesc prea
mult ca să-l înşel...
        Dar tocmai ai făcut-o, noaptea trecută... 
        Dacă am făcut ceea ce am făcut noaptea trecută, nu înseamnă că l-am trădat pe
Josef, sunt tânără, am nevoiele mele trupeşti pe care soţul meu nu mi le poate satisface, dar pe care le înţelege bine, fără să fie gelos...
        Le înţelege... repetă Andrei.
        Da şi le acceptă, el te-a ales, eu doar mi-am dat acordul pentru că mi-a plăcut de
tine...
        Nu pot să cred, tu vrei să spui că...
        Numai să nu începi cu bocete de fată mare că am profitat de tine şi că acum te-ai
îndrăgostit de mine şi o să, nu ştiu ce...
            Andrei nu-i răspunse, era inutil să continue o asemenea discuţie. Gândul că Josef ştie că el acum se află în dormitorul soţiei sale îl excită peste măsură. Se apropie de Maria şi o luă în braţe, iar ea începu să-i maseze uşor umflătura din pantaloni. După aceea profită de el a doua oară...

* * *

Josef  Braugmartner îşi găsea din ce în ce mai greu astâmpărul. Făcea eforturi mari pentru a părea calm, măcar când se afla în faţa lor, a soţiei sale şi al lui Andrei Tesarciuk. Era sigur că între cei doi există mai mult decât o relaţie sexuală şi asta îi rodea sufletul, îl durea, se simţea trădat... 
Până acum alunga acest gând, minţindu-se că este doar o bănuială, dar când alaltăieri au vrut să plece cu trenul spre Viena, unde avea o problemă urgentă de rezolvat, Maria îl imploră aproape plângând să amâne plecarea până luni, doarece joi noaptea este Ajunul Sfântului Andrei şi prietenul lor  Andrei Tesarciuk organizează un banchet.
Abia acum îşi dădea seama cât de mult greşise acum trei ani când l-a ales pe acest intelectual slav, manierat şi frumos să potolească în locul său, poftele trupeşti ale Mariei. Nu trebuia să aleagă un localnic ci la fel cum făcea de obicei, un turist, un ofiţer din aceia care uită a doua zi orice aventură amoroasă, sau un actor ambulant, ori să meargă cu  ea în alt oraş pentru două-trei zile...
Aceasta era crucea lui, pe care o avea de dus, suferinţa pe care trebuie să o sufere ca un martir şi căreia, acum era gata să-i pună capăt.  La început totul era bine, se căsătorise cu Maria care era mai tânără decât el cu şaisprezece ani, dar din păcate nu s-a putut bucura decât un an de trupul ei tânăr, căci în urma unui accident de automobil i-au fost extirpate testiculele şi devenise un biet eunuc. Primul gând care i-a trecut prin minte atunci  a fost să-şi zboare creierii şi numai faptul că era catolic practicant, iar sinuciderea este considerata un păcat de neiertat, l-au împiedicat. Pe urmă a vrut să divorţeze de Maria, să-i redea libertatea, dar după multe nopţi  albe, în care au întors problema lor pe toate părţile, au hotărât să rămână împreună, ea a jurat că îl va iubi doar pe el şi din când în când se va culca cu alţi bărbaţi pe care îi va alege el.
„Ceea ce se cuvine trupului, vei da trupului, iar ceea ce mi se va cuvine mie, îmi vei da mie, adică inima ta...”, îi spuse prima dată, când invită în apartamentul lor de la hotelul din Szatmárnémeti, un ofiţer de husari şi o lăsă singură cu el până dimineaţă. În acea noape a băut trei sticle de coniac, dar nu reuşi să se îmbete, pe urmă s-a obişnuit. Îi aducea în fiecare lună alt bărbat, temându-se să nu se lege altfel de relaţii între Maria şi vreunul dintre bărbaţii care îi potoleau poftele trupeşti şi tocmai asta s-a întâmplat cu Andrei Tisarciuk, care se culca cu ea de trei ani.
Am trei posibilităţi, se gândea Josef Braugmartner pregătindu-se să coboare în salonul castelului unde incepuse banchetul, să plec pentru totdeauna de aici împreună cu Maria şi să continuăm ca şi înainte, să plec fără ea şi să o las aici împreună cu Andrei Tesarciuk, sau să...    zâmbi trist vârând revolverul în buzunarul hainei.
           


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu