Prof.
dr. Costică Popadusin, directorul spitalului «Ultima Vestire», de nervi, nu-și
mai găsea locul, ochelarii, ceasul și nevasta niciodată înainte de ora 24 acasă
(ora 24 pentru cei de la oraș, miezul nopții pentru cei de la țară, iar pentru
polițiști limba ceasului a mică e ascunsă sub ’a mare).
Se
sfătuise și cu subalternii săi dr. Ionică Gropasin, medicul general Mitică
Lopatin și cu asistentul Vasilică Aminamin, dar degeaba, nu găsiră nicio
soluție ca să iasă din încurcătura în care intrară odată cu primirea ajutorului
umanitar de la poporul japonez, care consta într-un medic-robot.
Ei, și de atunci începu beleaua dracului. Ei,
elita spitalului nu mai aveau nici un cuvânt de spus. Dacă înainte el, prof.
dr. Costică Popadusin spunea unui pacient că mai are de trăit trei luni, apoi
acela nu-i ieșea din cuvânt, ba, câteodată, se căra și mai repede, în schimb acum,
medicul-robot repetă ca un papagal: «Atenție pacient... diagnostic-tratament»
și pacienții se fac sănătoși ei, cărora el nu le-ar fi dat două zile de trăit.
– Nu,
așa nu mai merge! – trânti dr. Popadusin cu pumnu-n masă – o fi el robot
japonez, dar nu poate fi mai deștept ca mine, care am studiat la «Ștefan
Gheorghiu»! Mă duc la el și-l derutez în așa fel încât nu va mai veni nici
dracul să-și mai facă analizele. Îi arăt eu lui ce înseamnă un prof. dr., mama
lui de robot împuțit! – mai trânti odată cu pumnul în masă și se îndreptă
val-vârtej spre cabinetul robotului.
–
Atenție pacient! – îl luă în primire robotul de cum intră pe ușă. – Ce te
doare?
– Mă
doare-n cot! – trânti profesorul făcând eforturi să nu iybucnească în râs.
–
Mâine aduci urină pentru analize! – răsună vocea metalică a robotului.
Parcă asta și aștepta profesorul, că zbură acasă ca vântul și se puse pe treabă.
Parcă asta și aștepta profesorul, că zbură acasă ca vântul și se puse pe treabă.
Prima
și prima dată a cautat un borcan, pe urmă a prins pisica și atât strâns-o, a
învârtit-o şi a răsucit-o pe toate părțile, a stors-o ca pe o lămâie, până
biata a făcut pipi în borcan. Mulțumit că ce a fost mai greu a trecut, s-a dus
la fiul său care urină și el în borcan, după două ore de muncă de lămurire și
trei sute de lei mulţumire și așteptă să vină ora 24 să se întoarcă nevastă-sa
acasă.
Madam
Popadusin ascultă plictisită necazul soțului, dădu din mână a lehamite, trase
un «pi-șșșșșșșșș...» în borcan și se culcă obosită. Fericit, profesorul urină și el, după care se apucă să
amestece cu o linguriță conţinutul borcanului.
A
doua zi cine credeți că era primul la ușa medicului-robot?...
Corect!...
Profesorul
Popadusin.
Robotul
luă în mână borcanul îl duse la ochi și începu:
–
Atenție pacient! Diagnostic-tratament: pisica e perfect sănătoasă!... Copilul
nu e al tău!... Nevastă-ta s-a culcat ieri de cinci ori cu trei bărbați printre
care tu nu figurezi!... Iar tu, când te masturbez,i dă-te departe de calorifer
să nu dai cu cotul în el și nu o să te mai doară!...
Partea XI-a Imagistică artistică aluzivă în proză scurtisimă şi umor ritmat
Partea XI-a Imagistică artistică aluzivă în proză scurtisimă şi umor ritmat
proză [ ]
Dialog cu scriitorul Mihai Traistă
Dialog cu scriitorul Mihai Traistă
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de Filip Tănase [filipisime ]
de Filip Tănase [filipisime ]
2009-09-29 | |
Adagio la toate subiectele.
Filipismele de altădată, cu care am venit de la Trustul de presă Flacăra, erau structuri monovalente fără altă înnoire. Acolo le publicam o singură dată pe lună şi-ntr-un spaţiu incomparabil mai mic decât pe Agonia.net.
Academia Agonia.net mi-a oferit o imensă posibilitate de a publica zilnic, şi de a-mi ţine aproape text după text, fapt pentru care am ajuns la o mare înnoire a lor. Am trecut de la texte risipite la texte concentrate, pe anumite tematici, am ajuns la stilistica aluzivă şi apoi la cea personalizată.
Recent, în ultimele două părţi, am introdus şi dialogul cu scriitori sau umorişti ca Ştefan Durlai, Ion Dobre, ocazie cu care fac schimburi de idei, pentru îmbunătăţirea acestora.
M-am depersonalizat după cum se ştie, în ideea ca într-un viitor nu prea îndepărtat, să las rubrica deschisă pentru confraţii mei de la Agonia.
Dialog imagistic cu scriitorul Mihai Traistă.
Robotul- piesă umoristică de pe Agonia. Net din 26.09.2009
Prof. dr. Costică Popadusin, directorul spitalului ”Ultima Vestire”, de nervi nu-și mai găsea locul, ochelarii, ceasul și nevasta niciodată înainte de ora 24 acasă (ora 24 pentru cei de la oraș, miezul nopții pentru cei de la țară, iar pentru polițiști limba ceasului a mică e ascunsă sub a mare).
Se sfătuise și cu subalternii săi dr. Ionică Gropasin, medicul general Mitică Lopatin și cu asistentul Vasilică Aminamin, dar degeaba, nu găsiră nicio soluție ca să iasă din încurcătura în care intrară odată cu primirea ajutorului umanitar de la poporul japonez, care consta într-un medic-robot.
Ei și de atunci începu beleaua dracului. Ei, elita spitalului nu mai aveau niciun cuvânt de spus. Dacă înainte el, prof. dr. Costică Popadusin spunea unui pacient că mai are de trăit trei luni, apoi acela nu-i ieșea din cuvânt, ba câteodată se căra și mai repede, iar acum medicul-robot repetă ca un papagal ”Atenție pacient... diagnostic-tratament” și se fac sănătoși pacienții cărora el, nu le-ar fi dat două zile de trăit.
– Nu așa nu mai merge! – trânti cu pumnu-n masă – fie el robot japonez, fie ce o vrea, dar nu poate fi mai deștept decât mine, care am studiat la ”Ștefan Gheorghiu”! Mă duc la el și-l derutez în așa fel încât nu va mai veni nici dracul să-și mai facă analizele. Îi arăt eu lui ce înseamnă un prof. dr., mama lui de robot împuțit! – mai trânti odată cu pumnul în masă și se îndreptă val-vârtej spre cabinetul robotului.
– Atenție pacient! – îl luă în primire robotul cum intră pe ușă. – Ce te doare?
– Mă doare-n cot! – trânti profesorul făcând eforturi să nu pufnească în râs.
– Mâine aduci urină pentru analize! – răsună vocea metalică a robotului.
Parcă asta și aștepta profesorul, că se duse acasă ca vântul și se puse pe treabă.
Prima și prima dată a cautat un borcan, pe urmă a prins pisica și atât a strâns-o, a învârtit-o pe toate părțile, a stors-o ca pe o lămâie, până biata a făcut pipi în borcan. Mulțumit că ce-a fost mai greu a trecut, s-a dus la fiul său care urină și el în borcan, după două ore de muncă de lămurire și trei sute de lei și așteptă să vină ora 24 să se întoarcă nevastă-sa acasă.
Duduia Popadusin ascultă plictisită necazul soțului, dădu din mână a lehamite, trase un ”pi-șșșșșșșșș...„ în borcan și se culcă obosită. Fericit profesorul urină și el, după care se apucă să amestece cu o linguriță urina din borcan.
A doua zi cine credeți că era primul la ușa medicului-robot?... Corect!... Profesorul Popadusin.
Robotul luă în mână borcanul îl duse la ochi și începu:
– Atenție pacient! Diagnostic-tratament: pisica e perfect sănătoasă!... Copilul nu e al tău!... Nevastă-ta s-a culcat ieri de cinci ori cu trei bărbați printre care tu nu figurezi!... Iar tu când te masturbezi dă-te departe de calorifer să nu dai cu cotul în el și nu o să te mai doară!...
Replica mea de ambasador al doctorului Popadusin
Robotul-descriptio evolutionum.
Sculă nesuferită şi rigidă, ca o stafie nazistă, lipsită de organe senzitive, lipsită de poezie, de tandreţe, de metafore şi alte asemenea fineţuri, făcută din materie primă românească , atunci când siderurgia noastră vindea la preţuri de nimic, şi după aceea s-a autofalimentat, prin generozitatea bietului Ceaşcă..
Sculă făcută cadou de japonezi, acum 20 de ani, ţinută la prăfuit în depozit, dar care nu şi-a pierdut mondenitatea şi modernitatea, aşa prăfuită cum a fost, scoasă din arest acum, şi venită peste capul nostru, al diagnosticienilor de înaltă ţinută prin teritoriile noastre şi care ne-a falimentat acum pe noi, mai ales în timp de criză.
Norocul nostru că ne-am asigurat câte o vilă şi un cont în bancă, în insulele Virgine şi Malibu, unde ne-am lăsat câte o amantă credinciosă, cărora le-am declarat o dragoste veşnică, veşnicie pe care le-au declarat-o şi alţi confraţi de-ai noştrii. Dar-ar ciuma lui Caragea peste creatorii voştrii şi peste tine, epidemie de rugină acută care să –ţi erodeze toate subansamblele cu care faci comenzi de precizie înaltă.
Noi ne descurcam cu erorile noastre umane de diagnostic admise de standardele noastre încă în vigoare( după unii depăşite), după alţii: lasă că merge şi aşa.
Sculă nenorocită, din cauza căreia diagnosticile noastre sunt sfidate acum de toţi pacienţii noştrii, care sunt tentaţi să vină direct la tine, iar noi să ne pierdem şpaga cu care ne întreţineam în crizele care au început să explodeze.
Să-ţi fie ruşine, că mi-ai spus mie cum că copilul nu-i al meu, dar nici măcar nu mi-ai spus al cui e, ca să fac proces de paternitate. Nu ştie nici măcar bietul de el cui să se adreseze în instanţă ca să intre în drepturi retroactive.
Mi-ai luat iluzia că nevastă-mea este iubirea vieţii mele, când tu mi-ai spus că aceeaşi declaraţie de amor a făcut-o la mulţi, şi acum datorită ţie, toţi au aflat unul de altul. Să-ţi fie ruşine robotule!
Nu vezi că nu eşti bine primit în teritoriile noastre şi că datorită ţie medicii diagnosticieni nu pot să primească salariile mărite de guvern.
Încă o dată îţi spun: să-ţi fie ruşine.
Mă rog la Dumnezeu să intri în muzele lui conu’ Zarafu şi ale jupânesei Elis Râpeanu, care e prinţesa epigramiştilor din medicina românească
Nu vezi că te-ai uzat, că ai îmbătrânit, şi că o să ieşi din funcţiune, şi că în curând o să restabilim diagnostice puse la ochiometru, şi o să ne restabilim cu ocazia asta şi bugetul care este în pericol, împreună cu prestigiul nostru medical.
Concluzii
Robotule, ai grijă, îţi jur pe protezele mele care joacă în cavitatea bucală, că dacă nu te potoleşti, am să te dau pe mâna muzelor lui Laurenţiu Ghiţă şi ale lui Sorin Olariu, precum şi a prinţesei Atroppa Beladona , care o să facă din tine afiş de plenară amânată, de-o să mă ţii minte câte ore de funcţionare o să mai ai. Apropos, n-o să-ţi iert niciodată faptul că m-ai deconspirat cu pisica pe care tu spui c-am victimizat-o şi acum această nesuferită mi-a făcut proces de mal praxis şi mă cheamă în judecată pentru rele tratamente prin comisia de protecţia animalelor, situaţie care mă pune în imposibilitate de a-i acorda daune, din cauza loviturilor de imagine pe care mi le-ai dat, de mă ocolesc toţi pacienţii care au devenit muţi, parcă le-ar fi mâncat pisica limba.
Închei dizertaţia mea de apărare împotriva ta, cu acel catren al tuturor încornoraţilor, pe care l-am spus şi altora şi ţi-l repet şi ţie, citez:
Corneanu
Corneanu, când în căsnicie
Vorbeşte cu a lui soţie,
Îi spune scumpă jumătate
Şi-ntr-adevăr are dreptate.
E jumătatea lui, nu zic
Chiar de lege e constrânsă,
A doua jumătate însă
E-a unui vechi şi bun amic.
Cu durere în suflet Prof.dr. Costică Popadusin
Filipismele de altădată, cu care am venit de la Trustul de presă Flacăra, erau structuri monovalente fără altă înnoire. Acolo le publicam o singură dată pe lună şi-ntr-un spaţiu incomparabil mai mic decât pe Agonia.net.
Academia Agonia.net mi-a oferit o imensă posibilitate de a publica zilnic, şi de a-mi ţine aproape text după text, fapt pentru care am ajuns la o mare înnoire a lor. Am trecut de la texte risipite la texte concentrate, pe anumite tematici, am ajuns la stilistica aluzivă şi apoi la cea personalizată.
Recent, în ultimele două părţi, am introdus şi dialogul cu scriitori sau umorişti ca Ştefan Durlai, Ion Dobre, ocazie cu care fac schimburi de idei, pentru îmbunătăţirea acestora.
M-am depersonalizat după cum se ştie, în ideea ca într-un viitor nu prea îndepărtat, să las rubrica deschisă pentru confraţii mei de la Agonia.
Dialog imagistic cu scriitorul Mihai Traistă.
Robotul- piesă umoristică de pe Agonia. Net din 26.09.2009
Prof. dr. Costică Popadusin, directorul spitalului ”Ultima Vestire”, de nervi nu-și mai găsea locul, ochelarii, ceasul și nevasta niciodată înainte de ora 24 acasă (ora 24 pentru cei de la oraș, miezul nopții pentru cei de la țară, iar pentru polițiști limba ceasului a mică e ascunsă sub a mare).
Se sfătuise și cu subalternii săi dr. Ionică Gropasin, medicul general Mitică Lopatin și cu asistentul Vasilică Aminamin, dar degeaba, nu găsiră nicio soluție ca să iasă din încurcătura în care intrară odată cu primirea ajutorului umanitar de la poporul japonez, care consta într-un medic-robot.
Ei și de atunci începu beleaua dracului. Ei, elita spitalului nu mai aveau niciun cuvânt de spus. Dacă înainte el, prof. dr. Costică Popadusin spunea unui pacient că mai are de trăit trei luni, apoi acela nu-i ieșea din cuvânt, ba câteodată se căra și mai repede, iar acum medicul-robot repetă ca un papagal ”Atenție pacient... diagnostic-tratament” și se fac sănătoși pacienții cărora el, nu le-ar fi dat două zile de trăit.
– Nu așa nu mai merge! – trânti cu pumnu-n masă – fie el robot japonez, fie ce o vrea, dar nu poate fi mai deștept decât mine, care am studiat la ”Ștefan Gheorghiu”! Mă duc la el și-l derutez în așa fel încât nu va mai veni nici dracul să-și mai facă analizele. Îi arăt eu lui ce înseamnă un prof. dr., mama lui de robot împuțit! – mai trânti odată cu pumnul în masă și se îndreptă val-vârtej spre cabinetul robotului.
– Atenție pacient! – îl luă în primire robotul cum intră pe ușă. – Ce te doare?
– Mă doare-n cot! – trânti profesorul făcând eforturi să nu pufnească în râs.
– Mâine aduci urină pentru analize! – răsună vocea metalică a robotului.
Parcă asta și aștepta profesorul, că se duse acasă ca vântul și se puse pe treabă.
Prima și prima dată a cautat un borcan, pe urmă a prins pisica și atât a strâns-o, a învârtit-o pe toate părțile, a stors-o ca pe o lămâie, până biata a făcut pipi în borcan. Mulțumit că ce-a fost mai greu a trecut, s-a dus la fiul său care urină și el în borcan, după două ore de muncă de lămurire și trei sute de lei și așteptă să vină ora 24 să se întoarcă nevastă-sa acasă.
Duduia Popadusin ascultă plictisită necazul soțului, dădu din mână a lehamite, trase un ”pi-șșșșșșșșș...„ în borcan și se culcă obosită. Fericit profesorul urină și el, după care se apucă să amestece cu o linguriță urina din borcan.
A doua zi cine credeți că era primul la ușa medicului-robot?... Corect!... Profesorul Popadusin.
Robotul luă în mână borcanul îl duse la ochi și începu:
– Atenție pacient! Diagnostic-tratament: pisica e perfect sănătoasă!... Copilul nu e al tău!... Nevastă-ta s-a culcat ieri de cinci ori cu trei bărbați printre care tu nu figurezi!... Iar tu când te masturbezi dă-te departe de calorifer să nu dai cu cotul în el și nu o să te mai doară!...
Replica mea de ambasador al doctorului Popadusin
Robotul-descriptio evolutionum.
Sculă nesuferită şi rigidă, ca o stafie nazistă, lipsită de organe senzitive, lipsită de poezie, de tandreţe, de metafore şi alte asemenea fineţuri, făcută din materie primă românească , atunci când siderurgia noastră vindea la preţuri de nimic, şi după aceea s-a autofalimentat, prin generozitatea bietului Ceaşcă..
Sculă făcută cadou de japonezi, acum 20 de ani, ţinută la prăfuit în depozit, dar care nu şi-a pierdut mondenitatea şi modernitatea, aşa prăfuită cum a fost, scoasă din arest acum, şi venită peste capul nostru, al diagnosticienilor de înaltă ţinută prin teritoriile noastre şi care ne-a falimentat acum pe noi, mai ales în timp de criză.
Norocul nostru că ne-am asigurat câte o vilă şi un cont în bancă, în insulele Virgine şi Malibu, unde ne-am lăsat câte o amantă credinciosă, cărora le-am declarat o dragoste veşnică, veşnicie pe care le-au declarat-o şi alţi confraţi de-ai noştrii. Dar-ar ciuma lui Caragea peste creatorii voştrii şi peste tine, epidemie de rugină acută care să –ţi erodeze toate subansamblele cu care faci comenzi de precizie înaltă.
Noi ne descurcam cu erorile noastre umane de diagnostic admise de standardele noastre încă în vigoare( după unii depăşite), după alţii: lasă că merge şi aşa.
Sculă nenorocită, din cauza căreia diagnosticile noastre sunt sfidate acum de toţi pacienţii noştrii, care sunt tentaţi să vină direct la tine, iar noi să ne pierdem şpaga cu care ne întreţineam în crizele care au început să explodeze.
Să-ţi fie ruşine, că mi-ai spus mie cum că copilul nu-i al meu, dar nici măcar nu mi-ai spus al cui e, ca să fac proces de paternitate. Nu ştie nici măcar bietul de el cui să se adreseze în instanţă ca să intre în drepturi retroactive.
Mi-ai luat iluzia că nevastă-mea este iubirea vieţii mele, când tu mi-ai spus că aceeaşi declaraţie de amor a făcut-o la mulţi, şi acum datorită ţie, toţi au aflat unul de altul. Să-ţi fie ruşine robotule!
Nu vezi că nu eşti bine primit în teritoriile noastre şi că datorită ţie medicii diagnosticieni nu pot să primească salariile mărite de guvern.
Încă o dată îţi spun: să-ţi fie ruşine.
Mă rog la Dumnezeu să intri în muzele lui conu’ Zarafu şi ale jupânesei Elis Râpeanu, care e prinţesa epigramiştilor din medicina românească
Nu vezi că te-ai uzat, că ai îmbătrânit, şi că o să ieşi din funcţiune, şi că în curând o să restabilim diagnostice puse la ochiometru, şi o să ne restabilim cu ocazia asta şi bugetul care este în pericol, împreună cu prestigiul nostru medical.
Concluzii
Robotule, ai grijă, îţi jur pe protezele mele care joacă în cavitatea bucală, că dacă nu te potoleşti, am să te dau pe mâna muzelor lui Laurenţiu Ghiţă şi ale lui Sorin Olariu, precum şi a prinţesei Atroppa Beladona , care o să facă din tine afiş de plenară amânată, de-o să mă ţii minte câte ore de funcţionare o să mai ai. Apropos, n-o să-ţi iert niciodată faptul că m-ai deconspirat cu pisica pe care tu spui c-am victimizat-o şi acum această nesuferită mi-a făcut proces de mal praxis şi mă cheamă în judecată pentru rele tratamente prin comisia de protecţia animalelor, situaţie care mă pune în imposibilitate de a-i acorda daune, din cauza loviturilor de imagine pe care mi le-ai dat, de mă ocolesc toţi pacienţii care au devenit muţi, parcă le-ar fi mâncat pisica limba.
Închei dizertaţia mea de apărare împotriva ta, cu acel catren al tuturor încornoraţilor, pe care l-am spus şi altora şi ţi-l repet şi ţie, citez:
Corneanu
Corneanu, când în căsnicie
Vorbeşte cu a lui soţie,
Îi spune scumpă jumătate
Şi-ntr-adevăr are dreptate.
E jumătatea lui, nu zic
Chiar de lege e constrânsă,
A doua jumătate însă
E-a unui vechi şi bun amic.
Cu durere în suflet Prof.dr. Costică Popadusin
| = atenție excelență |
mihai traista
[29.Sep.09 23:27] | ||||||||||||||
| am citit maestre și fiți sigur că o să pledez în favorea robotului fie el și japonez. cu respect! pe curând!
| |||||||||||||||
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu